M-am îndreptat spre grădină.
Monica era la jumătatea gardului nostru.
Bluza i se agățase de un cui, iar două sacoșe enorme zăceau în partea noastră de proprietate, pline cu merele și perele lui Daniel.
Timp de câteva secunde, ne-am uitat doar unul la altul.
„Ce faci?”, am întrebat în cele din urmă.
Monica și-a desfăcut bluza și a coborât.
„Nu fi ridicolă, Claire. Le duc să le vând. Am nevoie de bani.”
M-am uitat la genți.
„Puteai să mă întrebi pe mine.”
Și-a încrucișat brațele.
„Și ai fi spus da?”
„Nu. Copiii mei mănâncă fructul acela. Tatăl lor l-a cultivat.”
Monica și-a dat ochii peste cap.
„Păi, Daniel nu mai e aici, nu-i așa? Jumătate din ea va putrezi oricum.”
Nu puteam vorbi.
Ben stătea la mică distanță în spatele meu, ținând încă șapca tatălui său în mână.
Degetele i s-au strâns în jurul lui.
