M-am interpus între el și Monica.
„Acești copaci nu sunt ai tăi. Această proprietate nu este a ta. Nu mai intra în curtea mea.”
„O, te rog. Durerea te-a făcut isterică.”
„Lasă fructele și pleacă.”
Monica s-a holbat la mine înainte să-mi dea drumul uneia dintre genți.
„Întotdeauna ai fost foarte protector odată ce ai decis că ceva îți aparține.”
M-am încruntat.
„Ce ar trebui să însemne asta?”
"Nimic."
„Nu. Ai vrut să spui ceva.”
Ea s-a cățărat înapoi peste gard.
Înainte să plece, s-a întors și s-a uitat la mine.
„Amuzant cum întreaga ta viață a depins de un singur semafor roșu acum douăzeci și șapte de ani.”
Totul în mine s-a răcit.
"Ce ați spus?"
