„Dar pare gata.”
Daniel a zâmbit.
„Aparentele te pot păcăli. Răsucește-o ușor.”
Ben a încercat.
Mărul a refuzat să se desprindă de creangă.
Daniel a râs.
„Când ceva e gata, nu ar trebui să te lupți cu el.”
Am stat în apropiere și i-am privit, dorindu-mi să pot cumva păstra acel moment pentru totdeauna.
Daniel fusese mai obosit decât de obicei în ultima vreme.
Niciunul dintre noi nu a spus prea multe despre asta în fața copiilor, dar eu începusem să observ totul.
Cât timp s-a odihnit după ce a folosit scara.
Câtă mâncare a lăsat în farfurie.
De câte ori i se ducea mâna spre piept când credea că nimeni nu-i era atent.
Într-o după-amiază, m-a surprins holbându-mă.
„Claire, nu-ți mai face griji.”
