„Daniel a fost tatăl meu.”
M-am întors spre Monica.
Douăzeci și șapte de ani de resentimente au căpătat dintr-o dată sens.
Dar a rămas o întrebare.
„Merele.”
Monica a clipit.
„Dar ei ce se întâmplă?”
Am aruncat o privire spre garajul ei deschis.
Fiecare coș cu fructe lipsă era acolo.
Totul.
„N-ai plănuit niciodată să le vinzi.”
Furia a dispărut încetul cu încetul de pe fața ei.
„Când am moștenit casa asta acum nouă ani, mi-am spus că îi voi povesti lui Daniel despre Luke.”
„De ce nu ai făcut-o?”
„Pentru că atunci l-am văzut cu Ben. I-am privit în grădină an de an. În fiecare an am așteptat, spunându-mi că va fi un moment mai bun.”
„Ar fi trebuit să-i spui.”
"Știu."
