Vecina mea mi-a luat toată recolta din grădină – în loc să țip, am făcut ceva mai bun ca să-i dau o lecție

Părea să aibă în jur de douăzeci și ceva de ani.

Mi s-a făcut un nod în stomac.

Douăzeci și șapte de ani.

„Nu”, am șoptit.

Luke s-a oprit lângă mama sa.

„Am aflat despre Daniel acum trei luni. Mama mi-a spus în sfârșit cum îl cheamă.”

Monica și-a întors privirea.

Luca a continuat.

„Am venit aici pentru că voiam să-l întâlnesc. Pur și simplu nu știam cum să mă duc la un străin și să-i spun: «Ești tatăl pe care nici nu știai că îl ești».”

„Ai așteptat tot timpul ăsta?”

El a dat din cap.

„În fiecare săptămână îmi promiteam că în sfârșit voi vorbi cu el. Mama tot spunea că trebuie să fim siguri. Că va exista un moment mai bun.”

Vocea îi tremura ușor.

„Apoi nu a mai existat niciun moment.”

Pentru o secundă, ceva din expresia lui Luke semăna atât de mult cu Daniel ori de câte ori era nervos, încât am uitat să respir.

Atunci Luca a rostit cuvintele.

CONTINUARE PE PAGINA URMĂTOARE.