Crenguțe rupte acopereau gazonul.
Frunzele fuseseră zdrobite în iarbă.
Scara de lemn a lui Daniel zăcea pe o parte lângă gard.
M-am îndreptat spre cel mai apropiat măr și am atins o creangă care fusese acoperită de fructe cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte.
Ceva s-a rupt în mine.
M-am întors spre casa Monicăi.
Lumina ei din bucătărie era deja aprinsă.
Nu m-am dus să bat la ușa ei.
Nu încă.
În schimb, am fotografiat totul.
Ramurile.
Urmele de pași.
Scara.
Copacii goi.
