Vecina mea mi-a luat toată recolta din grădină – în loc să țip, am făcut ceva mai bun ca să-i dau o lecție

"Ce?"

„Trebuia să ne vedem. Daniel nu a apărut niciodată. Mai târziu, am auzit că a lovit o femeie pe trecerea de pietoni și a dus-o la spital.”

O femeie oarecare.

Eu.

„Te întâlneai cu el?”

"Da."

„Și după ce m-a întâlnit?”

„A pus capăt relațiilor cu mine.”

Nu se citea nicio mândrie în răspunsul ei.

Totuși, ceva nu se lega.

M-am uitat spre casa Monicăi.

Aceeași casă pe care o moștenise de la părinții ei cu nouă ani mai devreme.

Casa de lângă a noastră.

Casa din care îl privise pe Daniel cum ne crește copiii și are grijă de copacii lui an de an.

„Dacă nu ai avut o aventură cu el, atunci de ce te-ai întors aici? De ce ai supravegheat familia noastră timp de nouă ani? De ce ai furat fiecare fruct din grădina lui la douăsprezece zile după ce a murit?”

Pentru o dată, Monica nu a avut un răspuns imediat.

Ochii ei s-au îndreptat spre ușa de la intrare.

A fost doar o mică mișcare.

CONTINUARE PE PAGINA URMĂTOARE.