"Ce?"
„Trebuia să ne vedem. Daniel nu a apărut niciodată. Mai târziu, am auzit că a lovit o femeie pe trecerea de pietoni și a dus-o la spital.”
O femeie oarecare.
Eu.
„Te întâlneai cu el?”
"Da."
„Și după ce m-a întâlnit?”
„A pus capăt relațiilor cu mine.”
Nu se citea nicio mândrie în răspunsul ei.
Totuși, ceva nu se lega.
M-am uitat spre casa Monicăi.
Aceeași casă pe care o moștenise de la părinții ei cu nouă ani mai devreme.
Casa de lângă a noastră.
Casa din care îl privise pe Daniel cum ne crește copiii și are grijă de copacii lui an de an.
„Dacă nu ai avut o aventură cu el, atunci de ce te-ai întors aici? De ce ai supravegheat familia noastră timp de nouă ani? De ce ai furat fiecare fruct din grădina lui la douăsprezece zile după ce a murit?”
Pentru o dată, Monica nu a avut un răspuns imediat.
Ochii ei s-au îndreptat spre ușa de la intrare.
A fost doar o mică mișcare.
